language choice

EuroCom: O cale către multilingvism în Europa

EuroComRom: Cele şapte site

Un acces multilingv la universul limbilor romanice

1.       Introducere

1.1.       Varietatea şi bogăţia limbilor europene

Europa înregistrează în prezent un proces de schimbări şi o serie de contacte re­ci­pro­ce, atât în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor, cât şi în domeniul mijloa­ce­lor de co­municare şi de informare, proces pe care nu l-au cunoscut în istorie nici epo­ca Im­pe­riului Roman nici cea a Evului Mediu “internaţional”. Comunităţile lingvis­tice eu­ro­pene se apropie din ce în ce mai mult unele de altele şi se trece de la o cunoaştere de la distanţă a limbilor europene la un contact concret între un număr din ce în ce mai mare de europeni, vorbitori ai diferitelor limbi. Comunicarea prin intermediul unei a treia limbi, alese la întâmplare ca limbă de circulaţie, îi ţine pe oameni la dis­tan­ţă şi nu poate satisface nevoia de adâncire a acestor contacte, pentru că nici unul din­tre locutori nu foloseşte în actul de comunicare nici propria sa limbă, nici pe cea a in­terlocutorului, deci nici unul dintre aceştia nu face cu adevărat un pas către celălalt în comunicare. Importanţa cunoaşterii unui număr mare de limbi străine ca mijloc de apropiere re­ci­pro­că devine din ce în ce mai evi­dentă. Cu toate acestea, opinia pu­bli­că este de părere că tim­pul ne­ce­sar dobândirii unor cunoştinţe suficiente pentru a putea comunica în diferite limbi este prea mare, ignorându-se, în cele din urmă, realitatea diversificării lingvistice.

Naţiunile europene subliniază în mod sistematic cât de mult ţin la prezenţa în Europa a propriei limbi materne, dar îşi pierd curajul atunci când este vorba despre in­tro­du­ce­rea, pe bază de reciprocitate, a diferitelor limbi în şcoli. În consecinţă, comunica­rea mai pro­fundă între europeni continuă să întâmpine obstacole, iar libera circulaţie a per­soa­nelor şi stabilirea lor în ţări învecinate rămân încă limitate tocmai din cauza in­exis­tenţei unui învăţământ al limbilor suficient de diversificat.

 

1.2.       EuroCom multilingv

Scopul noii strategii propuse de EuroCom este de a face multilingvismul posibil în mod realist, adică:

        fără un efort sporit de învăţare, ci, dimpotrivă, cu eforturi de învăţare reduse;

        fără pretenţiile unei competenţe maxime, ci cu competenţe pentru început limitate, ca­re să asigure deocamdată capacitatea de înţelegere a unui mesaj într-o limbă necunoscută.

EuroCom se defineşte ca o completare necesară la oferta învăţământului de limbi stră­ine din şcolile noastre. Majoritatea şcolilor europene transmit unui nu­măr mare de elevi – cu un relativ succes – competenţe într-o limbă străină (mai ales în en­gle­ză), unora chiar într-o a doua limbă străină (franceză, germană, spaniolă etc.). Cu toa­te acestea, nu s-a ajuns la un nivel de multilingvism care să corespundă com­ple­xi­tă­ţii lingvistice europene şi care să ducă la o competenţă paneuropeană. În acest con­text, EuroCom se defineşte ca o completare la oferta tradiţională de învăţa­re a lim­bi­lor străine. Poate fi înţeles însă şi ca o propunere de reformă, o metodă care în­les­neş­te învăţarea acestora.

 

Obstacolele

Principalul obstacol în calea unei răspândiri mai largi a competenţei multilingvistice este de ordin psihologic-motivaţional: nu este nici o problemă de talent sau de inteligenţă şi nici de lipsă de timp. Obstacolul principal are o dublă natură: pe de o parte, teama individului de efortul de învăţare, şi, pe de alta, opinia publică pentru care multilingvismul nu este un caz normal, ci o anomalie.

EuroCom îşi propune să micşoreze teama faţă de efortul de învăţare. Îşi propune de asemenea să înlăture bariera de mentalitate care există în special în statele mari, aşa zis monolingve. Societatea şi sistemele şcolare din aceste state au tendinţa de a privi multilingvismul ca un semn caracteristic subdezvoltării. Or Uniunea Europeană ar putea, împreună cu guvernele regionale şi supraregionale, să influenţeze pozitiv şi chiar să modifice opiniile negative privitoare la multilingvism. Cu toate acestea, un program pentru limbile europene nu poate deveni efectiv decât dacă dificultatea de a accede la alte limbi s-ar reduce în mod semnificativ. Este tocmai ceea ce EuroCom îşi propune să realizeze.

 

Începutul

Momentul decisiv în trecerea de la o limbă cunoscută la o limbă nouă este începutul, primul contact, moment în care apar atât temerile, cât şi rezistenţa la învăţare. O strategie care ar putea oferi în acest moment hotărâtor o soluţie care să nu solicite eforturi de învăţare ar putea reprezenta condiţia prealabilă pentru o reuşită reală şi practică a unui program de învăţare a limbilor europene.

EuroCom oferă această soluţie, propunând celor care doresc să înveţe limbi străine şi se află în faza de început lucruri simple, mai precis cunoştinţe pe care le deţin deja fără să-şi dea seama. Din experienţa EuroCom s-a putut observa că în felul acesta se atinge, încă din faza de început a învăţării, un nivel de motivaţie foarte înalt. Intenţia didactică şi psihologică a metodei noastre de învăţare constă în a arăta şi a dovedi celor care studiază că ştiu deja neaşteptat de multe lucruri, fapt pe care nu-l bănuiau, şi astfel capătă încredere în ei înşişi în momentul trecerii la limba nouă. Mai întâi, aceştia “învaţă” tot ceea ce nu mai trebuie să înveţe. Văd “profitul” care poate fi obţinut din capitalul lingvistic pe care îl posedă, dar pe care nu l-au fructificat încă – şi din care trebuie să scoată beneficii şi să le investească într-o nouă limbă. Constată de asemenea că beneficiile se pot pierde pe termen lung dacă nu sunt reinvestite.

 

EuroCom receptiv

Pentru a atinge acest scop nu vom cere la început, din motive strategice, prestaţii de producţie lingvistică orală şi scrisă, ci ne vom concentra în faza preliminară, care reprezintă nucleul EuroCom, asupra prestaţiilor lingvistice receptive – în cazul de faţă, înţelegerea textului scris. Acest tip de înţelegere, favorizat de vârsta celor tineri şi mai puţin tineri, reprezintă o bază serioasă pentru dezvoltarea ulterioară a competenţei în materie de înţelegere auditivă, de comunicare orală şi scrisă. Competenţa înţelegerii textului scris este, de altfel, pe zi ce trece din ce în ce mai importantă, datorită atenţiei care se acordă scrisului. Procesul de informare şi de decizie se bazează în mare măsură pe documente scrise. Chiar şi înregistrarea şi transpunerea vocii umane de către calculator devin mai apoi text scris, iar utilizatorul interpelat va prefera întotdeauna textul scris, pe care îl poate parcurge rapid, din mers, economisind astfel timp.

 

1.3.       Nici o limbă străină nu este un teren virgin

Predarea convenţională a unei limbi lasă celui care învaţă impresia descurajantă că începe să în­veţe limba de la zero, că se află în postura unui începător absolut. I se predau primele fra­ze în limba străină, fraze care de multe ori se situează la un nivel intelectual extrem de scăzut. Spre deosebire de aceasta, EuroCom începe prin a‑i prezenta celui care vrea să înveţe tot ceea ce el poate descifra, activându-i competenţele existente, dar neexploatate. Depistarea elementelor cunoscute în ceea ce ni se pare a fi necunoscut are la bază două fundamente:

(a)          înrudirea limbilor

(b)         răspândirea internaţionalismelor care, în multe dintre domeniile vieţii moderne, se sprijină pe o bază lexicală comună.

 

Primul fundament are prioritate deoarece, pe lângă lexic, permite şi reperarea elementelor cunoscute din structura lingvistică a noii limbi, din grafie şi pronunţare, din morfologie, din structura cuvintelor sau din sintaxă.

 

Deducţia optimizata

Depistarea elementelor cunoscute într-un text scris într-o limbă necunoscută reprezintă un proces care are la bază capacitatea umană de a transfera experienţe trăite, semnificaţii şi structuri cunos­cute, în contexte noi. EuroCom îl antrenează pe cel care învaţă limba să apeleze în perma­nenţă la această capacitate atunci când trece la limba nouă, iar scopul urmărit este optimi­zarea deducţiei. Celui care învaţă limba nu i se cere în această activitate decât să utilizeze ceea ce deja ştia. El trebuie doar să folosească la maximum experienţa înmagazinată în timp. EuroCom îi acordă tot sprijinul necesar pentru a facilita un maximum de deducţii cu un efort minim de învăţare şi oferă individului posibilitatea de a se ajuta pe sine însuşi.

Spre deosebire de predarea tradiţională a limbilor străine care evaluează perfomanţa lingvis­ti­că a înce­pă­to­rilor ca fiind corectă sau greşită, şi care consideră că o perfor­man­ţă care nu este corectă în totalitate este lipsită de valoare şi trebuie să fie sancţio­na­tă, Eurocom apreciază pozitiv valoarea fiecărui act de înţelegere aproximativ co­rec­tă, ceea ce este deosebit de important pentru creşterea motivaţiei învăţării. Se con­­sideră ca fiind valoroasă performanţa lingvistică care ajunge la dedu­ce­rea sen­su­lui general al unui text şi la o comunicare minimală efectivă. Această perfomanţă poa­te să-l motiveze pe cel care învaţă să se îndrepte spre o corectare po­zi­tivă şi spre un antrenament suplimentar. Geşelile nu sunt pur şi simplu nişte in­co­rec­titu­dini; ele indică doar un randament mai mic sau mare în efortul de înţelegere. Acest cuantum trebuie mărit în permanenţă, cu motivaţie şi curaj, fără teama de a greşi.

 

Tot ceea ce ştiu deja

EuroCom structurează domeniile în care pot fi întâlnite lucruri cunoscute în fiecare limbă nouă, în funcţie de apartenenţa la aceeaşi familie sau la acelaşi tip de limbi. Există şapte asemenea domenii, pe care le vom numi "cele şapte site". Vom ilustra acest aspect în continuare, luând drept exemplu familia limbilor romanice, Euro­Com­Rom. Acelaşi model ar putea fi aplicat însă şi familiei limbilor germanice, Euro­ComGer, sau slave, EuroComSlav (pentru români, metoda EuroCom are de data aceasta ca premisă o limba maternă romanică, la care se adaugă cunoştinţele dobândite în şcoală referitoare la o a doua limbă romanică, care, în sistemul nostru de învăţământ, este de obicei franceza).

În ceea ce priveşte procedeele de învăţare, cel interesat face o triere, ca un căutător de aur care cau­tă aurul din albia râului. El selectează din noua limbă toate elementele care îi aparţin, pentru că le posedă deja în propria limbă. După ce cerne de şapte ori limba în căutarea ele­mentelor cunoscute, constată că un text de ziar în limba nouă (de exemplu, din domeniul po­liticii internaţionale) este uşor de înţeles în linii mari, în ceea ce priveşte informaţiile esen­ţiale. Pornind de la aceste date, vede că poate să înţeleagă în mare măsură şi sensul altor părţi din text.

Împărţirea sistematică în şapte domenii diferite este motivată de dorinţa de claritate. Cel care în­vaţă trebuie să aibă limpede în faţa ochilor domeniile distincte care asigură reuşita înţelegerii. În ceea ce priveşte ierarhia domeniilor, după activităţile de deducţie evidentă şi imediată, ur­mea­ză cele care cer o privire mai atentă şi un mic antrenament prin exerciţii. După faza di­dactică iniţială urmează munca practică de înţelegere a textului, după ce cele şapte site au fost parcurse, fără discriminări în ceea ce priveşte ordinea ierarhică, în funcţie de cerinţele textului.

 

1.4.       Cele şapte site

Cu prima sită se selectează din limba necunoscută vocabularul internaţional. Acest vocabular a fost achiziţionat de toate limbile standard în decursul evoluţiei lor mo­derne. Este comun majorităţii limbilor europene şi are în mare măsură baze la­ti­no-romanice, fapt care privilegiază limbile romanice în mod deosebit în cadrul aces­tei prime site. Un adult dispune de aproximativ 5000 de astfel de cuvinte, pe care le poa­te recunoaşte fără efort în alte limbi, ele fiind destul de asemănătoare ca formă. Acest vocabular internaţional formează, împreună cu numele proprii de persoane, de in­stituţii internaţionale, de denumiri geografice etc., partea de text care poate fi ime­diat înţeleasă în articole de presă, cum ar fi cele de politică internaţională.

 

Cu a doua sită se selectează vocabularul specific comun familiei de limbi ro­ma­ni­ce: vocabularul panromanic. Această sită ne arată cum cunoaşterea unei singure limbi romanice reprezintă deja o poartă deschisă către celelalte limbi. Cei care învaţă şi care au investit deja într-o a doua limbă romanică îşi pot recupera beneficiul în celelalte. Aproximativ 500 de cuvinte din trecutul latin comun sunt astăzi prezente în vocabularul fundamental al majorităţii limbilor. Această a doua sită este deosebit de im­portantă şi pentru familia limbilor ger­manice şi slave deoarece vocabularul pan­ger­manic, de exemplu, care coincide mai pu­ţin cu cel internaţional, se caracterizează printr-un lexic suplimentar mai mare.

 

Cea de-a treia sită este singura care foloseşte în mod strategic înrudirile lexicale, prezentând corespondenţele fonetice şi grafice existente în spaţiul romanic. Multe cuvinte, frecvent folosite, nu sunt uşor de recunoscut la prima vedere deoarece au evoluat diferit de-a lungul secolelor. EuroCom pune la dispoziţia celor care învaţă corespondenţe fonetice şi grafice pentru a le da posibilitatea să recunoască cu uşurinţă cuvintele înrudite şi astfel să le poată deduce sensul. Descoperirile pe care fiecare le face atunci când intră în contact cu limbi înrudite vor fi sistematizate într-un număr restrâns de reguli. Astfel oricine poate, fără prea mult efort şi pornind de fiecare dată de la un exemplu precis, să analizeze repede un număr mare de modificări petrecute de-a lungul timpului şi să recunoască cuvântul în noul său veşmânt. De exemplu, ştiind că fr. nuit corespunde sp. noche şi it. notte, poate deduce că fr. lait îi corespunde leche în spaniolă şi latte în italiană.

 

A patra sită se referă la grafie şi pronunţare. Limbile romanice folosesc în general aceleaşi litere pentru a trancrie majoritatea fonemelor, dar există şi cazuri în care apar soluţii grafice diferite, ceea ce împiedică recunoaşterea cuvintelor înrudite. EuroCom sistematizează deosebirile adoptate de fiecare limbă într-un tablou de ansamblu şi ne conştientizează asupra lor. Ne dezvăluie logica convenţiilor grafice pe care fiecare limbă le-a adoptat şi înlătură astfel piedicile de acest fel. Cel care învaţă o limbă străină poate acum să-şi îndrepte atenţia, în mod conştient, asupra unui număr redus de fenomene. Paralel cu aceasta, vor fi exemplificate şi explicate câteva convenţii de pronunţare pentru a se demonstra înrudirea dintre cuvinte: astfel, cititorul va descoperi, în momentul pronunţării cuvintelor, asemănarea dintre ele.

 

A cincea sită se foloseşte de faptul că cele nouă tipuri sintactice fundamen­ta­le ale limbilor romanice sunt structural identice în toate limbile romanice. Persoana conştientă de acest fapt poate aprecia imediat în ce măsură cunoştinţele sintactice privind una dintre limbile romanice îi pot fi de ajutor în identificarea poziţiei articolelor, a folosirii substantivelor, a adjectivelor, a verbelor, a conjuncţi­i­lor. Chiar şi în cazul unui număr mare de propoziţii secundare (propoziţii relative sau condiţionale) poziţia cuvintelor este uşor de recunoscut. Pornind de la acest paralelism, caracteristicile fiecărei limbi în parte pot fi izolate şi recunoscute fără probleme, doar cu ajutorul câtorva explicaţii.

 

În cadrul celei de-a şasea site, EuroCom pune la dispoziţie o formulă de bază pen­tru morfosintaxă, cu ajutorul căreia pot fi aduse la un numitor comun di­fe­ritele cuvinte gramaticale sau terminaţii de cuvinte (de exemplu, persoana I plural în limbile romanice). Astfel, structura gramaticală a frazei devine accesibilă. Cum elementele morfosintactice sunt cele mai frecvente elemente ale unui text, recunoaşterea lor este deosebit de utilă.

 

În final, a şaptea sită prezintă o listă de prefixe şi de sufixe şi ne ajută să anali­zăm structura cuvintelor, să separăm rădăcina de elementele de derivare. Este suficient să ne amintim sensul unui număr destul de mic de prefixe şi sufixe latineşti sau greceşti pentru a putea deduce sensul unui număr mare de derivate.

În urma procedeului de triere al celor şapte site, cel care învaţă limba va putea constata că dispune de un repertoriu vast de elemente deja cunoscute din domeniul lexical şi gramatical al unei alte limbi romanice. Şi aceasta nu numai pentru o singură limbă străină, ci pentru mai multe limbi concomitent. Meritul metodei EuroCom este aici strategic hotărâtor: nu este vorba despre un progres anevoios de la o limbă străină la următoarea şi din nou la alta ci, cu un efort concentrat, se deschide poarta către toate limbile înrudite.

 

1.5.       Diferitele limbi

De-abia într-o a doua fază a strategiei EuroCom cel care învaţă o limbă străină este îndemnat să impună motivaţiile sale personale şi să fixeze priorităţi în familia de limbi deschisă cu ajutorul metodei celor şapte site.

EuroCom oferă în acest scop cititorului miniportretele a cinci limbi romanice, care sunt vorbite de aproximativ trei sferturi de miliard de persoane pe glob. Aceste mini­por­trete sis­te­ma­ti­zea­ză cunoştinţele de limbă mobilizate cu ajutorul "sitelor" şi le în­tre­gesc strategic. Mini­portretul începe cu informaţii referitoare la răspândirea geo­grafică a limbii şi la numărul de vorbitori, oferă o privire de ansamblu asupra evo­luţiei istorice de la începuturi până în prezent, prezintă dialectele şi varietăţile cele mai importante. Componenta cea mai importantă a miniportretelor este un rezumat ca­re prezintă într‑o formă concentrată caracteristicile limbii respective, în spe­cial cele privind pronunţia, grafia şi structura cuvintelor. Astfel, vor fi conştientizate im­­presiile determinate de înţelegerea orală sau scrisă, integrate uneori într-un mod difuz de către cel care în­va­ţă. El va fi capabil să diferenţieze net o limbă de celelalte înrudite cu ea şi va putea să-şi con­tu­re­ze în minte par­ticularităţile fiecărei limbi pe fundalul înrudirilor şi asemănărilor re­constituite cu aju­­torul metodei celor şapte site. Caracterizarea este urmată de un minilexicon, care cu­prinde diferite categorii de cuvinte, precum şi o minigramatică, şi în care sunt pre­zen­tate sistematic 400 din­tre cele mai frecvente elemente lexicale: numerale, ar­ti­cole, pre­poziţii, substantivele cele mai importante, adjective, conjuncţii, pronume, adver­be de loc, de timp şi de mod, precum şi douăzeci dintre verbele cele mai frecvente, cu formele lor regulate şi neregulate. În acest mod sunt sistematizate în liste cu­vin­tele devenite accesibile prin cele şapte site. Ele sunt completate cu cuvinte frecvente şi importante care nu există decât într-una dintre limbi. Lista alfabetică finală propune cuvinte care pot fi considerate structurale pentru fiecare limbi, cuvinte care formează aproximativ 50% dintr-un text obişnuit. Din această listă pot fi extrase şi cele care nu au putut fi până atunci obţinute prin "procedeul celor şapte site" şi cărora trebuie să li se acorde o atenţie deosebită. Din fericire, aceste cuvinte nu sunt numeroase, chiar dacă au o frecvenţă mare în fiecare limbă.

Miniportretele sunt intenţionat prezentate ca o chintesenţă: cu un input minim (10 pagini pentru fiecare limbă) se poate obţine un maximum de output în înţelegerea textului scris. Astfel înzestrat, cel care învaţă limba dispune de o bază solidă pentru dezvoltarea unei com­pe­tenţe receptive, care, printr-o lectură intensivă a unor texte diferite, poate creşte rapid, uşu­rând saltul spre receptarea auditivă a unor texte şi motivarea într-o formă sau alta a ex­presiei orale. Trebuie să subliniem că fie şi numai simpla achiziţie a unei bune competenţe receptive a mai multor limbi reprezintă în sine un obiectiv fundamental.

 

1.6.       EuroCom – un manual

Manualul prezentat aici este conceput ca un instrument utilizabil atât în universităţi cât şi în şcoli, sub îndrumarea unor profesori care să fi studiat în decursul vieţii lor mai multe limbi străine. Este o completare la multitudinea de materiale didactice şi manuale existente pentru învăţarea limbilor străine şi fiecare elev sau student îl va pu­tea folosi după dorinţă şi necesitate. Acest manual îndeplineşte îndeosebi o funcţie pre­liminară comparativ cu manualele convenţionale pentru învăţarea limbilor stră­ine: cursurile de limbă individualizate se vor desfăşura mai uşor şi mai repede. Se câştigă timp şi devine realizabilă o ofertă mai mare de limbi străine.

Profesorii nu trebuie să cunoască în mod obligatoriu toate limbile tratate în această carte căci, în cazul limbilor "necunoscute", pot să urmeze strategia EuroCom şi să se lase provocaţi alături de ceilalţi să descifreze un text de ziar în noua limbă. În acest sens, ar fi interesantă folosirea manualului şi în grupe fără profesor, în măsura în care participanţii care provin din mai multe domenii lingvistice se completează unii pe alţii ca experţi în cadrul grupei. În cazul unei utilizări a acestui manual pentru un studiu individual independent, se recomandă consultarea unor mijloace auditive pentru a se obţine o imagine corectă a pronunţiei.

Prima ediţie a acestui manual şi-a propus să demonstreze, cu ajutorul unui caz model – EuroComRom pentru germani, aplicarea practică a principiilor de bază ale metodei. Acest model a fost adaptat de data aceasta vorbitorilor de limbă română, care se apropie cu şi mai multă uşurinţă de limbile romanice occidentale, mai ales dacă deţin cunoştinţe de franceză.

 

1.7.       Învăţarea limbilor străine şi motivaţia

Utilizarea consecventă a înrudirii şi a asemănărilor dintre limbi este o resursă care a fost pu­­ţin folosită până acum în vederea unui acces mai comod la multilingvism. Folosind aceas­tă resursă, EuroCom uşurează procesul concret de învăţare. Dar, după cum s-a subliniat deja în paragraful 1.2., motivaţia personală are de asemenea o importanţă hotărâ­toa­re. Deschiderea spre multilingvism va depinde de măsura în care experienţele anterioare pri­vind învăţarea limbilor străine se vor fi soldat cu un succes sau cu un eşec. De aceea este re­co­man­­dabil ca, înainte de a începe aplicarea metodei EuroCom, să vorbim despre teme­ri­le şi prejudecăţile care înconjoară multilingvismul şi să înlăturăm barierele subiective.

 

Cele cinci temeri

În ţările în care oamenii nu sunt obişnuiţi încă din copilărie cu multilingvismul, se întâlnesc în special cinci tipuri de temeri sau de convingeri motivaţionale negative, care împiedică accesul la alte limbi. Pentru a le putea neutraliza, aceste temeri trebuie să fie conştientizate sau, în măsura în care sunt simple reacţii de apărare, să fie contrazise.

(a)          <Sunt prea bătrân. Numai copiii pot învăţa limbi străine.> Aceasta este o sub­es­timare a capacităţii de învăţare a adultului. Din contră, trebuie conştientizat fap­tul că avantajele pe care le are un copil (mult timp, multă energie ludică pen­tru a se identifica cu limba pe care trebuie s-o înveţe) sunt cel puţin com­pen­sate de avantajele de care dispune adultul. Datorită experienţei lingvistice şi cunoştinţelor pe care le are, un adult poate să progreseze mai rapid în învă­ţa­re comparativ cu un copil, mai ales dacă se ocupă intensiv de noua limbă şi da­că este motivat. Faptul de a asculta cu atenţie şi de a pronunţa corect sunt la adult o chestiune de atitudine, de încredere în sine şi de disponibilitate în a se adap­ta unui alt mediu lingvistic.

(b)         <Nu am talent pentru limbi străine.> Nu există persoane netalentate la limbi stră­i­ne, căci aşa cum fie­care om a învăţat propria lui limbă maternă, tot aşa poate învăţa şi alte limbi. Se uită însă mereu că învăţarea limbii materne a fost şi ea un proces lung şi com­plex şi că, în comparaţie cu acest lucru, învăţarea unei alte limbi se face uneori prea repede. În dosul scuzei <nu am talent la limbi străine> se ascunde adesea o slabă motivaţie, o lipsă de curaj şi de voinţă pentru a se adapta unei situaţii noi.

(c)          <Mă voi încurca dacă mai învăţ o limbă asemănătoare cu cele pe care le ştiu. Mi-e frică să nu le ames­tec.> In spatele acestei interpretări negative a trecerii de la o limbă la o altă limbă înrudită se ascunde modelul <spaţiului gol>: în cap nu e loc pentru mul­te limbi. Dar ceea ce este valabil pentru alte aptitudini umane, este valabil şi pentru limbi: cu cât s-au învăţat mai multe limbi, cu atât mai uşor se vor în­vă­ţa următoarele. În ceea ce priveşte amestecul între limbi, trebuie să fim conştienţi de avantajul de a putea recunoaşte imediat cuvinte pe ba­za asemănării lor cu cele ale altei limbi şi de a le putea reţine fără un efort deo­­sebit de învăţare. Dacă ne gândim cât de greu este că nu putem "amesteca" limbile europene, despre care ştim mai multe, cu limbi ca araba sau japoneza, din cauza absenţei oricăror legături de ordin istoric, devenim recunoscători că avem prilejul să "amestecăm" limbile europene, pe unele cu celelalte, iar nesiguranţa de la început faţă de forma exactă a cu­vân­tu­lui nu ne va mai deranja. Putem fi încrezători că, pe parcursul contac­tu­lui tot mai intensiv cu limba cea nouă, se va dezvolta automat un simţ aparte, care ne va permite să distingem care sunt cuvintele, structurile şi sunetele care aparţin fiecărei limbi.

(d)         <Dacă învăţ o limbă nouă, le uit pe celelalte.> Atunci când învăţăm o limbă stră­ină ne adaptăm noului mediu, în special dacă ne găsim în ţara respec­ti­vă, dar trecerea de la o limbă învăţată mai înainte la una nouă nu se face ad hoc în momentul în care tocmai începem să o studiem intensiv pe acesta din urmă. Cel care este conştient de această dificultate se va simţi de la început relaxat; după câteva minute de conversaţie poticnită, debitul devine treptat mai fluent. Acelaşi fenomen se petrece şi în cazul limbilor care nu sunt folosite continuu. Se poate spune că sunt <puse la păstrare>. Este nevoie doar de un stimulent adecvat pentru a fi reactivate şi este important să nu ne blocăm singuri de frică.

(e)          <Nu îndrăznesc să vorbesc o limbă atâta timp cât nu o ştiu corect.> Aceasta este cea de-a cincea temere care împiedică învăţarea limbilor străine: obsesia perfecţiunii. Ideea că o limbă poate fi folosită numai dacă este absolut corect vorbită şi scrisă blochează orice încercare de utilizare ludică şi experimentală a aces­teia. Şcoala, care ne-a obişnuit mai curând cu greşeli însemnate cu roşu, cu note şi indi­ca­ţii corectoare, decât cu încurajări, ne-a inoculat tendinţa de autocenzură, de care trebuie să ne eliberăm pentru a pătrunde relaxat şi cu curaj în noua limbă. În şcoală învăţarea limbii este dirijată de note, drept pentru care evitarea greşelilor devine o problemă de ordin existenţial. Dacă orientăm însă folosirea limbii spre competenţă comunicativă, atunci orice utilizare a limbii, fie ea corectă sau nu, devine eficientă, în măsura în care interlocutorul ne înţelege sau ajunge să înţeleagă sensul cu ajutorul unor întrebări adiacente. Curajul de a vorbi cu greşeli şi dobândirea unor strategii pentru autocorectarea treptată constituie drumul pe care mergem pentru ca, plecând de la o competenţă activă redusă, să ajungem la o competenţă din ce în ce mai mare. Utopia unei competenţe perfecte în stăpânirea unei limbii străine este în general un simbol al educaţiei aca­demice şi un factor de prestigiu social. De aici mulţi oameni trag concluzia că o stăpânire imperfectă a limbii – suficientă însă pentru comunicare – denotă in­cul­tu­ră şi un nivel social scăzut. În realitate, orice competenţă lingvistică su­pli­mentară, oricât de elementară şi de incorectă ar fi, reprezintă un plus de educaţie, de experienţă şi de cu­noaş­te­re; doar cel căruia îi lipsesc cunoştinţele de limbă străină pentru că nu are do­rin­ţa de a încerca este scutit de astfel de greşeli.

 

Cele cinci temeri tratate mai sus sunt stabilite pe baza unei anchete realizate de studenţii EuroCom de la Universitatea din Frankfurt. Ele reprezintă chintesenţa piedicilor subiective în calea învăţării limbilor, care pot fi depăşite dacă ţinem seama că (i) amestecul de limbi constituie un ajutor pentru citit şi pentru optimizarea deducţiei; (2) în decursul dobândirii competenţei receptive în alte limbi se pot face deducţii greşite, dar nu se pot comite greşeli în limbile respective.

1.8.       Strategia EuroCom

Limbi noi, pe care de fapt le cunoaştem

EuroCom arată că învăţarea limbilor străine este mai uşoară dacă limbile sunt înru­di­te şi dovedeşte că vorbitorul unei limbi europene posedă deja un bagaj de cunoştinţe care aparţine celorlalte; el nu porneşte de la zero atunci când învaţă alte limbi, ci adu­ce cu el achiziţiile deja dobândite din limba maternă sau din limbile pe care deja le ştie. Descoperă că limbile europene nu sunt pentru el limbi străine şi câştigă astfel în­credere în sine şi, o dată cu ea, motivaţia de a nu lăsa nefolosit acest potenţial. Euro­­Com îl face conştient de capacităţile sale de a deduce sensuri necunoscute cu ajutorul unor analogii şi al logicii contextului, şi îl ajută să le optimizeze.

Metoda EuroCom îşi propune obiective uşor de atins. Se adresează unui public mai larg decât acele metode al căror obiectiv este transmiterea unei nearly native lan­guage competence. În locul unui perfecţionism iluzoriu într-o limbă străină, metoda tinde către mai multe competenţe parţiale, care să corespundă şi să răspundă diversificării lingvistice europeane. Trebuie înţeleasă ca o completare la didactica tra­diţională de predare a limbilor străine sau ca o strategie de uşurare şi de accelerare a fazei de început a acesteia, precum şi ca o trecere rapidă la limbile învecinate. Se completează prin aceasta oferta tradiţională de învăţare a limbilor străine în punc­tul ei cel mai slab, care este lipsa de diversificare.

 

Începutul este uşor

EuroCom reuneşte şi pune la dispoziţie, pentru faza de început, tot ceea ce este uşor în limba nouă, eliminând astfel temerile şi efectele negative ale primului contact. Se concentrează asupra dobândirii competenţelor receptive (cititul textelor) şi facilitea­ză astfel progresul rapid în învăţare. Se folosesc toate mijloacele pentru a trezi şi a menţine trează motivaţia: plăcerea şi curiozitatea asemănătoare cu cele ale unui detectiv de a descoperi ceea ce nu este cunoscut.

În acest scop se folosesc sistematic formule şi tabele sinoptice de utilitate practică. Cu ajutorul lor se obţine efectul de multiplicare lingvistică a cunoş­tin­ţelor existente. Ne dăm curând seama că limitarea la o singură limbă îngreunează procesul de învă­ţa­re, în timp ce deschiderea către celelalte limbi îl uşurează. Ne eliberăm astfel şi de di­lema din şcoli, unde alegerea uneia sau a două limbi exclude alegerea celorlalte.

Din punctul de vedere al psihologiei învăţării, EuroCom se străduieşte să ne ofere un nou tip de evaluare a <greşelilor>, recunoscându-le ca reuşite parţiale ale deducţiei, care mai trebuie doar să fie optimizată. EuroCom ne dă ajutor pentru autoajutorare: reflectăm şi învăţăm cum se învaţă limbile străine, şi prin aceasta căpătăm siguranţă şi obişnuinţa de a ne apropia de alte limbi străine, necunoscute.

 

Utilitate practică încă de la pornire

Competenţa receptivă parţială pe care cel care învaţă, cu sau fără profesor, o poate mări în mod autonom, prin lecturi şi cu ajutorul ocazional al dicţionarului, până la stadiul unor cunoştinţe solide, are de la bun început o reală utilitate. Ea permite citirea unor informaţii în original şi intermediază dobândirea unor cunoştinţe culturale, prin textele autentice la care se recurge. EuroCom formează experţi în lectura multilingvă, care nu mai sunt dependenţi de prezenţa traducerilor.

Capacitatea de înţelegere a textului scris este pentru adult cea mai simplă bază pen­tru a-şi crea rapid, cu ajutorul şi al altor mijloace, şi o competenţă de înţelegere au­di­ti­vă, care îi va permite accesul direct la ştirile transmise prin TV. Pe lân­gă aceasta, îi putem înţelege direct pe cei care ni se adresează în limba lor maternă, în timp ce noi ne adresăm lor în limba noastră maternă (cu condiţia ca interlocutorii să posede competenţele receptive pentru limba noastră). Această formă de dialog funcţionează perfect după câteva minute de acomodare şi face posibilă comunicarea între două persoane, înlocuind o limbă de circulaţie străină ambilor interlocutori. Acest tip de comunicare în tandem este calea cea mai uşoară spre pregătirea pentru o utilizare orală activă a celeilalte limbi pe care o auzim şi o înţelegem deja.

 

O competenţă europeană – lingvistica

Numai atunci când un număr mare de europeni vor cunoaşte un număr mare de limbi eu­ropene, continentul nostru va deveni cu adevărat european din punct de vedere lingvistic. Experienţa asemănărilor şi diferenţelor existente între limbi va servi ca mo­del pentru experienţa proximităţii şi alterităţii culturilor noastre. Astfel, curiozi­ta­tea şi simpatia pentru cei care vorbesc altfel decât noi şi care sunt pentru noi străini va fi mai uşor de conciliat cu propria noastră identitate.

 

Experienţa dobândirii competenţei receptive într-una dintre familiile de limbi ro­ma­ni­ce motivează transpunerea ei şi la alte familii de limbi (germanice, slave), caz în ca­re EuroCom se poate adapta fiecărei limbi de plecare şi fiecărei combinaţii de limbi de destinaţie, cum ar fi de exemplu EuroComRom pentru anglofoni, Euro­Com­Rom pentru vorbitori de limbi romanice sau EuroComGer pentru germanofoni sau pentru vorbitori de limbi romanice. În sfârşit, o reţea de de manuale EuroCom, cu punţi comune bazate pe cele trei mari familii de limbi europene, ar face posibil accesul la limbile vorbite de majoritatea celor 700 de milioane de europeni.


 

Cartea:
Sanda Reinheimer, Horst G. Klein, Tilbert D. Stegmann,
EuroComRom - Şapte site:
Să citim ş să înţelegem simultan limbile romanice.

(ISBN 973-9463-35-5)
a apărut în limba română la Editura Cavallioti, Bucureşti 2001.
Editura Cavallioti, Str. Wahington Nr. 24, 71241 Bucureşti;
Tel. +40-1-6794726; Fax +40-1-2305295.

O versiune electronică gratuită stă la dispopoziţie la editura germană Shaker Verlag.

language choice